drept cântec ce-l trăiţi şi voi!

pe prispa cerului a nins

şi-au curs ninsori înspre departe

căci muntele e necuprins

şi lumea-n două o desparte

sub palma mea ca o năframă

deasupra crestelor prelinsă

cu podul ei care destramă

tăcerea albă abia ninsă,

*

o, cât aş vrea să fiu în munte

ursit anume să-l contemplu

şi paznicul ce-o să-i înfrunte

pe cei ce vor păşi în templu,

să mă cunosc drept adiere

cu brazii falnici subsuoară

durând o altfel de tăcere

pe crengi vibrând de primăvară

*

în nouă flori din nouă ramuri

sub şase ceruri de apoi

veghind trei ceasuri pe la geamuri

drept cântec ce-l trăiţi şi voi!