Dora d’Istria, o celebritate europeană
*
Pentru că sunt mult prea multe trăiri şi vieţi reale sub colbul uitării şi al ignoranţei, cred că e bine să grupez, într-o rubrică separată, frânturi sau doar licăre din memoria din care nu doar că am putea renaşte, dar ne-am putea culege şi identitatea, care să ne transforme, odată şi odată, într-o naţiune. Nu ştiu dacă fişele din această rubrică vor constitui sau nu substanţa unei viitoare cărţi. Deocamdată, doar respir, doar trăiesc şi dincolo de limita naşterii mele.
*
*
„În anii cei dintâi ai domniei Regelui Prusiei Friederich Wilhelm IV, în curtea domnitoare din Berlin fu văzută o domnişoară frumoasă, cam de vreo 17 ani, care, prin frumuseţile-i rare, frăgezimea încântătoare, dar mai ales prin spiritu-i fermecător şi cunoştinţele-i rare atrase atenţia tuturor.
*
Această tânără străină era Dora d’Istria, atunci principesa Elena Ghica, fata marelui ban Mihalache Ghica, fratele cel mai mare al fostului domn al Ţării Româneşti Alexandru Ghica, care, după petrecerea mai îndelungată în Veneţia, Viena, Dresda şi alte capitale mai însemnate, pentru completarea studiilor, în acel timp călătorea, cu cele două fete ale sale. Aici, cu ocazia festivalului de vară in Sanssouci, unde, la dorinţa regelui, luaseră parte mulţi invitaţi excelenţi, Elena făcu cunoştinţă cu renumitul Alesandre Humboldt, care, fiind bine dispus, vorbea despre nişte sculpturi antice şi despre alte lucrări de artă. Venerabilul învăţat chiar ţinea în mână o bucată de sculptură antică, când se apropie regele şi cercetă, cu lornieta, piatra despre care era vorbă şi întrebă ce inscripţie este aceea.
*
„Maiestate, noi avem, aici, o damă care cunoaşte foarte bine limba elină”, zise Humboldt şi se adresă celei mai mari dintre cele două domnişoare, arătându-i inscripţia, şi îi zise cu amabilitate: „Măria Ta, explicaţi-mi acest oracol!”.
*
Tânăra principesă se înroşi, însă explică inscripţia, adăugând, apoi, că domnul Humboldt ar fi fost destul de galant, prefăcându-se că el n-ar fi ştiut ce scrie în inscripţie” (Familia, nr. 18 din 25 noiembrie / 7 decembrie 1865, p. 214).
*
Căsătorită, la douăzeci de ani, cu contele rus Alexandr Koltzoff-Massalsky, de care se despărţi în 1855, Elena Ghica se stabili în Elveţia, de unde începu o asiduă colaborare cu toate ziarele şi publicaţiile importante din Europa, timp în care publică şi prima sa carte, „Elveţia germană şi ascensiunea pe vârful Miunich” (1856). O a doua carte, „Despre viaţa monahală în biserica orientală”, publicată în 1858, i-a asigurat celebritatea, aşa că noua ei carte, „Femeile în Orient” (1860), consacra o celebritate europeană a vremii.