doar ninsoarea din poveste

Doamne, cât de sfântă-i clipa

când te-nfăşuri în omături

şi când îngeri cu aripa

ni te-aduc şi mai alături,

căci şi zborul calm de îngeri

dintr-un larg în celălalt

desluşeşte că mai sângeri

stele umede-n înalt,

*

dar, cuprinşi de-nfăşurare

în ciudata bucurie,

năvălim în sărbătoare

ca drumeţii în pustie

şi prin tălpile rănite

nemilos roade nisipul

presurării de clipite

care-ţi conturează chipul

*

în ninsorile de-acasă

care viscolesc prin vreme

încât vinul de pe masă

îmi dă semne că se teme

ca şi pâinea aburindă

că în iarnă nu mai este

ce a fost; şi ne colindă

doar ninsoarea din poveste