Dezastrul ecologic de la Solca
*
Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, când a transformat Solca în “al doilea Meran”, deci în a doua staţiune balneară, ca renume, din imperiul austro-ungar, Dr. Poras, refuzat de Fondul Religionar în cumpărarea puietului de brad necesar împăduririi dealului, a cumpărat pueţii din Elveţia, de la poalele Alpilor. Brazii s-au aclimatizat, dar cu o triplare a emisiei de ozon, parcul din Solca ocupând, ulterior, poziţia a doua în clasamentul celor mai ozonate localităţi din lume, după un orăşel din Cordilierii Americii de Sud.
*
*
Atacată de insectele care aduc prosperitate firmelor austriece de exploatare a lemnului din judeţul Suceava, pădurea-parc din Solca moare, copac cu copac, iar buruienişul înşfacă teritoriul cu o adevărată vrăjmăşie. Autorităţile locale, păstrând statutul parcului, visează la o reîmpădurire, numai că visează dormind în papuci, vreme în care cioplitori neîndemânateci şi fără har (că doar nu se nasc toţi Liviu Jitaru!) urâţesc şi urâtul care a mai rămas. Sfârşit.
*