de tine dansul nu-şi aduce-aminte

de tine dansul nu-şi aduce-aminte

deşi păşeşti prin sălile de bal

precum un vis de-a pururi ireal

doar fluturându-ţi albele veşminte,

deşi în plete stelele-ţi mai joacă

din străluciri o cosmică năframă,

iar cântecul cu-atâta foc te cheamă

să te scufunzi cu frunza-n promoroacă,

dar ce folos, căci cântecul se pierde

în vălmăşag de crengi şi dansatori,

iar cerul a plesnit din căpriori

şi umbra lui, cândva atât de verde,

păleşte-n toamna închinării sfinte

spărgând fereastra cu subţire ceaţă

şi îngânând un cântec despre viaţă:

de tine dansul nu-şi aduce-aminte