de mă vei naşte, mamă, încă-o dată
*
în pragul zilei m-am oprit cu teamă,
au fost cobzari în jur şi n-au mai fost,
şi ţi-am cerut iar naşterea mea, mamă,
în viaţa asta fără nici un rost
ca să-l aud pe fiul meu cum cântă
şi să mă-nchin cu rugăciunea lui
şi-apoi să râd, când doi nepoţi încântă
târziul prin icoanele din cui,
*
*
să-mi clocotească sângele de clipe
în anul ce-mi apasă pe grumaz,
cobzarii mi-au lăsat în prag aripe
de parcă-ar vrea să-mi râdă de necaz,
dar nu contează, mamă, dacă tu
mă naşti şi pentru-a nu ştiu câta oară
ca să mă-nfăşuri iar în iarnă cu
luminile din steaua mea polară:
*
*
vezi, vinul vechi din pagină se-ncruntă
spre îngerii din ceruri, ce-mi arată
că s-a vestit că-s pregătit de nuntă
de mă vei naşte, mamă, încă-o dată
*
