De ce fascina George Sand?

*

Niciodată nu am ştiut cum arăta George Sand şi nici opera ei nu m-a interesat. Nu am citit un rând din ce-a scris, deşi e mai mult ca sigur că mitul ei s-a soldat şi cu traduceri ale unor cărţi în limba română. Şi văd, astăzi, în familia din 13 iunie 1876, acest desen, cu profilul aproape arab al unei femei, care, în vremea aceea, purta nume bărbătesc şi revoluţiona, practic, omenirea. O iubeau cu patimă scriitorii, muzicienii şi pictorii vremii, în ciuda statutului ei cunoscut şi recunoscut de femeie uşuratică. Frumoasă nu prea era, delicateţea îi lipsea cu desăvârşire, iar limbajul ei aproape brutal, de care am cunoştinţă din memoriile vremii, în loc s-o stigmatizeze, părea s-o înnobileze. De ce o iubeau bărbaţii? Pentru că era unică şi irepetabilă, pentru că prevestea o viitorime în care nu ar mai fi contrariat şi interesat pe nimeni. Cel puţin, eu aşa cred.