de câte ori treceau poeții

„iar vouă v-am durat cuvinte

și v-am ursit un câmp curat

spre templul libertății sfinte

să-nsămânțați cu-adevărat,

căci nu umilele spinări

în veșnicie se afundă

și n-am nevoie de-nchinări,

ci de o dragoste profundă,

iar voi sunteți numai iubire

și-ades vă-nfășurați în stele

vestind venirea unui mire

pe calea căilor rebele”…

era un glas ca o părere

ce-l auzeam pe calea vieții

ca pe-un îndemn la înviere

de câte ori treceau poeții