Darius-Andrei sau ceva despre fericire | Dragusanul.ro

Darius-Andrei sau ceva despre fericire

 

 

 

Departe, dincolo de munţi, ba încă şi mai departe, nepoţelul meu Darius-Andrei este astăzi sărbătorit, cu prilejul împlinii a 11 anişori de viaţă. I-am cântat urări la telefon şi mi-am încărcat sufletul de cuminţenie. În fond, fericirea nu-i decât o necuprinsă cuminţenie a sufletului, care vine dintr-o comuniune profundă cu ceea ce-l defineşte. Iar pe mine nu mă defineşte nimic altceva cum o face familia, care mi-i şi crez, şi încredinţare. Spunea un teolog transilvan, în urmă cu vreo două veacuri că, în vremelnicie, familia este concreteţea dumnezeirii, iar adevărul lui, pentru că exista şi în mine, a prins contururi durabile.

 

 

 

 

Darius-Andrei este una din împlinirile mele în viitor. Afectuos, delicat ca o adiere, studios, inteligent şi ademenit de enigmele existenţiale, el se caută şi se află într-o dimensiune din ce în ce mai bine şi mai clar desenată pe lumina zilei. Mi-i prieten de nădejde, nu doar nepoţel, nu doar vlăstarul desprins din intimitatea secretă a sufletului. Ştiţi, cumva, o altă definiţie a fericirii?

 

 

 

 

La mulţi ani, Darius-Andrei,

şi Dumnezeu să ni te ţie

numai întru bucurie!