dar nici Iisus de-o vreme nu-mi răspunde

prietene, pe prispa casei tale

au nins clipite şi te-au troienit,

ridică-te şi-ndreaptă-te agale

înspre icoana altui asfinţit

ca să te-nchini sfielnic după lege

şi să te speli pe faţă şi pe mâini

doar cu lumină proaspătă şi-alege

şi-n veşnicie să nu-ţi iei stăpâni,

*

fii răzvrătitul care-ai fost mereu

ce poate fi-mblânzit doar prin iubire

şi-aprinde-n ceruri lumânări de seu

drept rune sacre ca să-mi dai de ştire

că nimeni încă nu ţi-a nimicit

semeaţa Cale într-o zi croită

numai de tine, veşnic răzvrătit,

pentru a fi de cântece păzită

*

şi-ncredinţată verb cu verb uitării

pribegilor cu creiere spălate

pe care nostalgia depărtării

îi iroseşte-n beznele furate

din umbrele puzderii ce s-au dus

întotdeauna doar înspre niciunde

drept rană-n coasta bunului Iisus,

dar nici Iisus de-o vreme nu-mi răspunde