dar ia paharu-acesta de la mine!

*

prin târgul vechi şi scufundat în vremuri

încă păşeşti, Iisuse, şi ţi-i frig

şi-n fiecare frunză-ncepi să tremuri

când disperarea vârstelor mi-o strig:

vreau să trăiesc cu patimă clipita

în care cineva m-a aruncat

căci bucuria vieţii mi-i ispita

şi-n bucurie nu-i nici un păcat,

*

vreau vârstele să mi le duc pe umeri

fără să cer cândva despovărări,

deşi aud cum din biserici numeri

puzderiile tale de-ntrupări

în pământească dragoste de viaţă

prin care după chip ne şi asemeni,

în fond dumnezeirea nu se-nvaţă

ci doar rodeşte din ce-a fost să semeni

*

prin târgul vechi şi-aproape ancestral

de scufundat, de prăbuşit în sine,

prin care te urmez autumnal,

dar ia paharu-acesta de la mine!