iarăşi e urcat pe cruce

*

de când frunza s-a desprins

a trecut o săptămână

şi-un alean de necuprins

încă plânge în ţărână,

de s-ar fi urcat în cer

n-ar fi fost atâta jale,

dar spre marele mister

duc doar jumătăţi de cale,

*

celelalte au rămas

să implore într-o doară

mugurul ce va da glas

viselor în primăvară

când speranţele s-or ţese

şi în crengi alte minciuni

vor schiţa neînţelese

amăgiri despre minuni,

*

dar mi-i frunză în cădere

şi mi-i ploaie ce o duce

sufletul ce, în tăcere,

iarăşi e urcat pe cruce