dar am străbuni şi numai lor mă-nchin | Dragusanul.ro

dar am străbuni şi numai lor mă-nchin

dar am strabuni si numai lor ma inchin

*

acest şirag de urme risipite

prin ierbi de leac a înviat în mine

ca un văzduh cu candele cernite

care-mi pulsează uriaş prin vine

şi mă închin străbunilor şi tac,

doar prin tăceri ei ştiu să se rostească,

am rădăcini, mă regăsesc copac

în risipirea asta omenească

 *

de urme, de păşiri, de rătăcire

spre zările cu timpul ghilotină

în care vârsta prinde să înşire

drept risipire propria-i lumină

şi-mi spun mereu: de n-aş avea străbuni,

de nu i-aş căuta prin vremea lor,

m-ar copleşi prezentul cu minciuni,

cu lipsa lui de orice viitor,

 *

dar am străbuni şi numai lor mă-nchin

cu candeli risipite peste cer

căci sângele mi-a fost mereu destin

şi împlinire-n veşnicul mister