Cum am salvat 50.000 euro bani publici

*Într-un poem din tinereţe, “Opriţi planeta, eu vreau să cobor”, scriam că “sunt o fiară parcă hăituită, cu-o unghie de plumb înfiptă-n umăr”, cu trimitere directă la “vânarea de urşi” (titlul plachetei cu care câştigasem concursul de debut al Editurii “Albatros”), adică în cunoştinţă de cauză cu faptul că un vânător, dacă nu e sigur că poate să-l ucidă pe urs dintr-un singur glonţ, nu trage, pentru că un urs rănit îţi ucide toată haita, şi nici tu, vânătorul, nu prea ai şanse să scapi cu viaţă.

*

Începând din 1 decembrie 2015, “sunt o fiară parcă hăituită, cu-o unghie de plumb înfiptă-n umăr”. Spun că din 1 decembrie 2015, pentru că abia atunci am prins firele trucate prin care publicitatea Consiliului Judeţean Suceava, cu valoare minimă de 50.000 euro şi cu un maxim dublu, fusese atribuită, prin licitaţie trucată, unor firme din comuna Ipoteşti, despre care nu ştiam nimic, decât faptul că, la momentul licitaţiei, nu aveau un ziar şi, deci, nici un cititor, şi că nu aveau o televiziune, fie ea şi prin net (pe care nu o vizionează mai nimeni), în defavoarea asocierilor de ziare şi, respectiv, de televiziuni sucevene cu tiraj/audienţă, cu notorietate şi cu multe impozite plătite bugetului public.  Am scris, atunci, un material despre site-ul care înşfăca publicitate de la Direcţia Silvică Suceava şi pe vremea când nu avea nici un material postat – iar de atunci, e abonat la în a vesti vânzări de cai şi de masă lemnoasă, başca măsuri de ocrotire a păduri. Şi cum aveam de postat o caricatură de prin 1883, în care, în vremea sărbătoririi Naşterii lui Iisus, se ironiza, cu desen şi text versificat, “naşterea”, de către Austria, a “mittel Europa”, am transpus caricatura şi metrica textului în contextul actual, flerul meu jurnalistic, probat de-a lungul anilor, spunându-mi că trucarea licitaţiei CJ are o legătură cu directoarea Mihaela Beldiman, fie şi din perspectiva unui clar conflict de interese. Nu aveam şi nu am nimic cu Mihaela Beldiman, dovadă că, într-una dintre cărţile lansate în ianuarie 2015, îi şi dedicasem un poem în acrostih, gest care o încadra în rândul prietenilor (în sens de amici):

*

* 

Postările sunt făcute prin compresie, iar dacă vă interesează vreunul dintre textele scanate, faceţi click pe imagine şi vizualizaţi o imagine dublă.

*

Pe vremea când făceam “NordPress”, Mălina Aniţoaei, trimisă de Mitică Teodorescu în spionaj, îmi ceruse “lista” şi, cum nu ştiam despre ce listă ar fi vorba, a precizat: “Lista cu prietenii dumneavoastră, ca să nu scriu despre ei”. Şi i-am explicat că, dacă are dovezi că un prieten de-al meu a furat sau a săvârşit vreo ticăloşie, să scrie prioritar despre caz, iar dacă nu are ea curaj, atunci să-mi dea mie probele, că scriu eu. Pentru că eu sunt prieten cu oameni, nu cu nişte hoţi dovediţi. Şi dusă a fost Mălina, îndărăt, la “Crai nou”, unde scrie şi astăzi, eu numărând-o, ca şi pe Mitică Teodorescu, între prietenii mei durabili, în pofida unor încontrări fortuite.

*

Taman la fel gândeam şi despre Mihaela Beldiman, înainte de a prinde de veste despre gaşca ei de ciomăgari ai condeiului, cu care vrea să bage spaima în toţi cei care se împotrivesc furtului banului public. Deci nu o acuzasem încă de nimic, pentru că nu ştiam nimic, când, prost sfătuită, şi-a slobozit haitele spre mine, un amărăştean de urs, care se trage din nişte gâze călăraşe răzeşeşti prin Coţmani, întâi printr-un fleoş imbecil şi mincinos în “live”, fleoş ziar, apoi cu o ditamai hărţuirea, de care n-am avut habar până ieri, când mi s-a comunicat:

*

*

Ca orice prezumtiv vinovat (la ştabii politici, prezumţia de nevinovăţie nu funcţionează), am cerut, în copii autentificate, “conţinutul sesizărilor” – 6 într-o lună! – şi brusc mi-am amintit de “Art. 208 (1) Fapta celui care, în mod repetat, urmăreşte, fără un drept sau fără un interes legitim, o persoană ori îi supraveghează locuinţa, locul de muncă sau alte locuri frecventate de aceasta, cauzându-i o stare de temere“, articol din Codul Penal care sancţionează cu închisoare hărţuirea. Bineînţeles că o să le dau satisfacţia, tuturor celor care îmi poartă sâmbetele, de a se bucura, lecturând operele fasciste ale cuplului de nepublicişti covaşă şi beldiman, care au ajuns până acolo încât pur şi simplu îi ordonă bietului Viorel Varvaroi să mă demită. Motivul? Pentru că îmi exercit dreptul consituţional la liberă exprimare pe acest site, pe care aş fi postat materiale şi în timpul orelor de program 8-16 – de unde să ştie ăştia că, de câte ori ai o lansare, un concert, o fonotecare sau un festival, programul tău începe la orele 14-16 şi se termină, uneori, şi la 4 dimineaţa?

*

 Gata, nu mai comentez, ci vă las să citiţi capodoperele semnate de covaşă şi beldiman, unele, precum cea din 8 decembrie, “CONFIDENŢIAL – destinatar doar l-lui Director Viorel Varvaroi“, ca să aflaţi ce nulitate-mediocritate absolută şi om fără inimă sunt eu, cel care se împotriveşte cu atâta cruzime furtului celor 50.000 bani publici (dacă nu scriam, puteau face, pe şest, acţiune în justiţie şi, conform contractului valabil, deşi ilegal obţinut, înşfăcau bănetul!). Doar o ultimă precizare: hărţuirile prevăzute de articolul 208 (1) Cod Penal sunt datate în 3, 7, 8, 15, 16 şi 29 decembrie, toate avându-mă ca unică ţintă de intimidare (sunt o puzderie cei care nu fac nimic, rataţii politici, pricopsiţi în cultură doar ca să semneze condica, dar despre unul, măcar unul dintre ei, nu întreabă nimic hărţuitorii – dovadă de inactivitate a cerebelului). Desigur că, dacă tot îi preocupă atât de mult activitatea mea şi numai a mea, o să tot postez câte un afiş. Nu de alta, dar ca să afle şi onoraţii componenţi ai Comisiei de Etică şi Disciplină din cadrul Centrului Cultural “Bucovina” despre actele de cultură-cultură, care se petrec în extraodinarul, eficientul, prestigiosul lor mandat, sub cârmuirea măreaţă, vizionară, europeană şi modernă a Preşedintelui Ioan Cătălin Nechifor, şi sub gestiunea morală în litera şi spiritul legii a Doamnei Director Mihaela Beldiman. Să vă trăiască!

*

*

Ei, v-au plăcut? V-aţi răcorit pe monstrul de Drăguşanul? Dacă nu v-aţi răcorit, mai postez nişte afişe (nu le am pe toate, de pildă cel al minunatei expoziţii a lui Victor T. Rusu, din 13 februarie, în care i-am fost nu doar moderator), ca să crape rânza în beldimani şi covaşi, înainte de a apuca eu să redactez (nu-i nici o grabă, dar sunt om harnic) plângerea penală pentru hărţuire (probele le aveţi mai sus şi le-aţi putut citi) şi denunţul pentru corupţie. Dar mă pot lăsa păgubaş şi de plângere, şi de denunţ, dacă beldiman şi covaşă solicită Consiliului Judeţean Suceava anularea contractului de atribuire de publicitate (scapă şi de DNA, dacă o fac). În fond, asta mă interesează: să nu fure şmechereşte banul public. Iar abia chestia asta se numeşte “interes legitimim”, măi ciomăgari ai condeiului, care nici n-aţi băgat de seamă ce blazon am eu la acest site (dacă n-ar fi al meu, s-ar numi el dragusanul.ro? Dar mereu umblaţi cu cioara vopsită, pezevenchilor!). Dacă denunţaţi unilateral contractul necuvenit (oricum nu o să vedeţi banii nemeritaţi) şi mă anunţaţi telefonic, în timpul zilei de mâine, renunţ şi la plângere, şi la denunţ. Chestia asta nu v-ar transforma nici în oameni cinstiţi, nici în jurnalişti, dar nu-i bai!

*