Corlata: Ospăţul din foişorul de sub pădure

Poetul Roman Istrati, reîntors la poezia… Corlatei

Cândva, înainte de a mi se fi şutit Festivalul “Nicolae Labiş”, am dus poeţii români, incluv pe cei din diaspora, la Corlata. Straşnic se mai înfuriase, cu câteva zile înainte, Ion Beldeanu: “Cum să-l duci pe Nicolae Labiş la ţărani, mă?!” – protestase delicatul poet urban din Zamostea, de parcă ar fi urmat să-l zvârl pe Nicolae Labiş la câini. De atunci, tot merg la Corlata, dar numai cu poeţi străini, cărora, cu timpul, li se alătură şi poeţi români, descoperind în Corlata un loc prielnic pentru suflet, deci şi pentru poezie.

La Corlata, după spectacolul de muzică şi poezie, la care participă întreaga suflare a satului, urmează spectacolul de sub pădure, cu un ospăţ straşnic, la care participă şi poeţii, şi sătenii din Corlata, în frunte cu primăriţa lor şi a Naţiunii Poeţilor, doamna Violeta Ţăran. În foişor, nu prea sunt condiţii de fotografiat cu un aparat fără bliţ, precum cel pe care îl am în dotare, dar mă descurs cum pot.