Hora româno-iudaică de la Corlata

Unde joacă corlăţenii…

În fiecare an, după ospăţul de sub pădure, poeţii străini şi corlăţenii musai se încing la dans. În august 2015, tonul la dans a fost dat, în foişor, de cele două poetese din Israel, Lea Taran şi Aviva Golan, dar primul român prins în mrejele lor ritmice, artistul plastic Mihai Pânzaru-PIM, nu s-a lăsat horit cu nici un preţ:

PIM, refuzând dansul oriental, pe ritmicităţi româneşti

Dezamăgite de PIM, Lea Taran şi Aviva Golan s-au pus pe unduit, în faţa lui Menachem Falek, dar nici Mena, deşi eu mult mai tânăr decât PIM, nu s-a lăsat înduplecat să-şi înfrunte fireştile reumatisme:

Aviva Golan şi Lea Taran, dansând

Menachem Falek, rezistând ispitelor

Fecioraşii Corlatei intră în joc

Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, dacă obişnuiţi să citiţi acest blog, vă ofer un moment umoristic de excepţie: dansul de balerini delicaţi al poeţilor Lea Taran, din Israel, şi Alexandru Ovidiu Vintilă, din Suceava. N-am văzut, în viaţa mea ceva mai savuros şi, de-atâta râs, aproape că am ignorat eleganţa de necontestat a evoluţiei coregrafice a celor doi:

Dansul balerinilor poeziei Lea Taran şi Ovidiu Vintilă

După proba de aplicaţii artistice pluridisciplinare, Alexandru Ovidiu Vintilă, în cel mai pur spirit românesc, iute s-a lăsat păgubaş de tradiţiile noastre ancestrale, dar nu şi Lea Taran, care s-a pus pe cătat dansatori mai cu vlagă, după eşecul cu PIM şi cu AOV:

Ovidiu Vintilă, în retragere, Lea Taran, în căutare

An de an, primul spectator al Naţiunii Poeţilor, care soseşte odată cu noi, e o bătrânică, sprijinită într-un vreasc cu rol de toiag. Întotdeauna, bătrânica îşi ia cu ea şi o sticlă de suc bun, se aşează în sală, ceva mai în spate, şi ascultă întreg spectacolul cu neasemuită plăcere. După spectacol, niciodată nu lipseşte nici la petrecerea de sub pădure, dar, până în acest an, n-a, văzut-o dansând.

Ieşită întâmplător în calea poetei Lea Taran, din Israel, bătrânica s-a trezit luată la joc, aşa că a zvârlit vreascul, folosit drept toiag, şi s-a pus pe jucat, precum în tinereţe. Imediat, s-au mai alăturat doi ţărani, iar deasupra vreascului-toiag s-a încins, vioaie, o adevărată horă româno-iudaică:

Bătrânica, dansând peste toiagul aruncat

Aviva Golan, pentru că o mâncau tălpile, s-a apropiat de horă, filmând-o, povăţuită îndeaproape, în engleză, de Isabelle Vintilă, soţia lui Ovidiu:

Aviva Golan, dând târcoale horei, sub pretext că filmează

Poetesa Aviva Golan intră în horă

N-am să vă povestesc mai departe, ci o să vă las în compania imaginilor, care explică, într-un fel, de ce iubesc poeţii străini, dar şi cei bucovineni, atât de mult Corlata: datorită felului de a fi al corlăţenilor şi al corlăţencelor, indiferent de vârsta lor.