Trupele BUCOVINA ROCK CASTLE: dordeduh

DORDEDUH va cânta, la BUCOVINA ROCK CASTLE, joi, 22 august 2013, începâd cu ora 23,30

         “Drumul deschis de NEGURA BUNGET, cu ani în urmă, poate şi trebuie să fie continuat de DORDEDUH, în scopul reprezentării unei uniuni între desăvârşirea esenţei umane în univers, printr-un proces necondiţionat”, declara Sol Faur, atunci când o legendă, durată în 15 ani de zile, se încredinţa legendei în devenire, una şi mai impresionantă, dar şi mai durabilă.

Primul logo al trupei DORDEDUH

Logo-ul “cabalistic” al trupei DORDEDUH

        Sol Faur nu se juca filosoficos cu cuvintele, pentru că, într-adevăr, muzicienii timişoreni sunt iniţiaţi (probabil via Nietzsche şi Heidegger) în anestralele religii naturale ale omenirii, inclusiv în taoismul anterior lui Confucius, ba chiar şi “luga suryanyya“, deci limbajul ritmicităţii, exprimat prin simboluri, le este familiară, după cum o probează şi cele două superbe, dar incifrate logo-uri, ale trupei DORDEDUH, trupă care, sub aparenţa unui “Athmosferic Folk / Blak Metal”, săvârşeşte, de fapt, ritualuri străvechi, recuperând şi un limbaj muzical la fel de ancestral, prin inspiraţie, dacă nu cumva şi prin extaz.  

         “Ţelul nostru este unirea transcendenţei cu substanţa materială şi elevarea conştiinţei pe cele mai înalte tărâmuri ale spiritului uman, printr-un act muzical care să încapsuleze cele mai adânci adevăruri sufleteşti”, formula acelaşi Sol Faur, cu ocazia renaşterii legendei.

DORDEDUH, iniţieri, sub aura primului logo

DORDEDUH, la Hunedoara, în concert-ritual iniţiatic

        Intrarea în armonie (prin ritualul: “omul să urmeze pilda Pământului, pământul – pilda Cerului, Cerul – pilda Celui Veşnic, Neprecizat şi fără nume, care-şi ajunge sieşi”, cum stă scris în “Texte taoiste”) înseamnă un ritual muzical, sunetul, în cadenţele lui binecuvântate, anulând “vana literartură”, despre care vorbeşte Rene Guenon, şi revitalinzând “limba îngerilor” (păsărilor, cum spunea Solomon), cea care, prin multiplicări de simboluri-stare. trăire, permit, ba chiar obligă la intrarea în armonie.

         La Bucovina Rock Castle, în Cetatea de Piatră a Bucovinei (cum îmi place mie să traduc titlul pe care tot eu l-am formulat în engleză – piatra însemnând… lumină!), DORDEDUH, deci renaşterea mitului NEGURA BUNGET, va cânta şi oficia, în formula: Edmond “Hupogrammos” Karaban (voce, chitară, clape), Sol Faur (chitară), Flavius Misarăş (bass), Ovidiu Mihăiţă (tobe), Jorg Heeman şi Michael Zeck – chitări.

Puteţi asculta şi/sau viziona

piesele şi concertele enumerate mai jos,

din repertoriul DORDEDUH,

 făcând click pe unul dintre titlurile:

Cumpăt – audio

Dojana – video

DorDeDuh @ Dark Bombastic Evening 4

Jind De Tronuri – audio

Calea Roţilor De Foc – audio

Flăcărarii – audio

E-an-na – audio

Zuh – Cu Tunetul Munţilor – audio

Ruun (Enslaven Cover)  – audio

Trupele BUCOVINA ROCK CASTLE: subscribe – Ungaria

SUBSCRIBE, din Ungaria, va cânta, la BUCOVINA ROCK CASTLE, joi, 22 august 2013, de la ora 22,15

         Incredibilă este această trupă maghiară, care cântă un rock progesiv modern, cu vagi ecouri de jazz, reggae, folk, hardcore, ba chiar şi de punk, într-o armonie desăvârşită, care aminteşte de taoismul practicat şi de DORDEDUH, deşi altfel, dar cu acelaşi ţel.

         Apărută, iniţial (1999), în peisajul muzical maghiar, drept trupa THC, cu Mate Tilk – vocalist, şi devenită, nu doar printr-o schimbare de nume, ci în sens evolutiv (în 2000), odată cu venirea vocalistului Balint Csongor, trupa SUBSCRIBE, formidabila echipă de muzicieni unguri s-a impus decisiv încă de la lansarea primului album, Sanity Has Left the Building (2004).

        Al doilea album, Suck Progresse to Moon (2007), a primit premiul FONOGRAMA, unul dintre cele mai importante în Ungaria, şi premiul pentru cel mai bun sunet HUNGARIAN METAL AWARDS, trupa SUBSCRIBE primind şi titlul The Modern Rock Album of the Year.

         Valoare indiscutabilă i-a îndreptăţit pe muzicienii unguri la a fi invitaţi la toate marile festivaluri de rock din ţara lor, dar şi la manifestări similare din România: Peninsula, Route 68 Summerfest, ARTmania, SamFest Rock şi, desigur, BUCOVINA ROCK CASTLE, prezenţa trupei maghiare SUBSCRIBE onorându-ne, fără nici urmă de îndoială.

         Cu Mate Tilk şi Balint Csongor, la voce, cu Attila Horvath şi Tamas Riech, la chitări, cu Miklos Anga-Kis la bass şi cu Attila Rekasi la tobe, SUBSCRIBE ne va dovedi, celor care vom fi prezenţi în şanţul de apărare al Cetăţii de Scaun a Moldovei din Suceava, că nu întîmplător, cel mai recent videoclip al trupei, The Weight of Oneness, a fost considerat cel mai bun la MTV Rock Chart, în martie 2008, şi de ce SUBSCRIBE se numără printre reperele importante ale rock-ului european.

SUBSCRIBE, în curând, în Cetatea de Piatră a Bucovinei, BUCOVINA ROCK CASTLE

Puteţi asculta şi/sau viziona

piesele şi concertele enumerate mai jos,

din repertoriul SUBSCRIBE,

 făcând click pe unul dintre titlurile:

The Weight of Oneness – video

Blue Mescaline – video

Alomtegla – video

Miles away & Between heaven and her – video

Between heaven – video

 Crowd Of The Nobodies– video

X-Man – video

Kolykod voltam – video

Trupele BUCOVINA ROCK CASTLE: jinjer – Ucraina

         Cea mai bună trupă de metalcore/groove, cu influenţe de progresiv din Ucraina, „JINJER”, înfiinţată în 2009, la Gorlovka, oraş industrial, cu peste 240 mii de locuitori, situat la 40 de kilometri de Doneţk, a avut, în martie 2013 ,un turneu şi în principalele oraşe muzicale din România.

         Turneul „The Madness Tour 2013” a cuprins şi cele mai importante oraşe din Ucraina şi din  Republica Moldova (se înrudesc stilistic , aşa cum o şi recunosc pe site-ul oficial, cu „Infected Rain” din Moldova, trupă pe care au înlocuit-o în festivalul sucevean, datorită unei motivaţii reale şi obiective).

Tatiana Schmailyuk

         Numele „JINJER” a ajuns, curând, în Ucraina, un sinonim al sunetului de chitară distorsionat, primul lor demo-EP, înregistrat în spre sfârşitul anului 2009, cu vocalistul Max Fatullaev, care, ulterior, a emigrat în America, fiind înlocuit cu Tatiana Schmailyuk, o frumuseţe de fată, care, practic, a dat o nouă identitate trupei „JINJER”, bucurându-se de un succes deplin şi necondiţionat.

         “JINJER” devenise o trupă mare, care, datorită Internetului, a strâns zeci de mii de fani şi în celelalte ţări ale Europiei, dar şi în America, Australia şi Asia. 

        În 2010, a urmat o nouă înregistrare de studio, una independentă, cu două single-uri, care au făcut senzaţie în Ucraina, provocând o avalanşă de concerte, „JINJER” coptându-l şi pe genialul chitarist şi compozitor Roman Ibramkhalilov.

JINJER, ca într-un tablou de Repin

         Roman, muzician cu abordări moderne insolite, a întrecut chiar şi aşteptările lui Dmytro Oksen, exigentul fondator al trupei.

Dmytro Oksen

        În iarna anului 2011, a fost adus, la percuţie, Alexander Koziychuk, apoi, la bas, Eugene Kostyuk, alternanţa instrumentiştilor datorându-se prieteniilor anterioare, din vremea evoluţiei în alte trupe din regiunea Doneţk, dar şi veşnicei nevoi de autodepăşire, de performanţă.

        Anul 2012, în care „JINJER”, după 26 de spectacole, a fost declarată cea mai bună trupă de metal din Ucraina, a reprezentat o adevărată „cotitură” pentru „JINJER”, trupa lansând, în februarie, un videoclip de debut, cu 200.000 de vizualizări pe „Youtube”, într-un an, iar fanii din America i-a creat o pagină pe Facebook.

         Între timp, numărul fan-cluburilor din America şi din Europa, inclusiv din România, a crescut, cele mai multe dintre informaţiile pentru acest scurt text de prezentare provenind de pe astfel de pagini şi de la fiul meu, Andi, care întreţine o prietenie durabilă cu ei.

Roman Ibramkhalilov

Eugene Mantulin

        În noiembrie, „JINJER” a lansat un al doilea videoclip, filmat în timpul unui concert în „Bingo Club” din Kiev, extrem de apreciat de fani şi pe care îl puteţi viziona oricând pe Internet.

         De altfel, Internetul înseamnă pentru valoroşii muzicieni de la “JINJER“, un fel de patrie planetară, în care exişti cu adevărat, pentru că te şi poţi rosti pe deplin. Internetul le-a consacrat o glorie planetară, care, cu siguranţă, îi va transforma, în maximum doi-trei ani, în legenda pe care, în fond, o şi reprezintă, devenind, atunci, inaccesibili pentru festivalurile rock din România (poate cu excepţia celor care au fost solidare cu ei, în vremea devenirii).

        La Festivalul Internaţional BUCOVINA ROCK CASTLE de la Suceava, trupa „JINJER”, care face parte din mişcarea „New Wave of Hardcore”, va evolua în formula: Tatiana Schmailyuk (voce), Eugen Kostiuk (bas), Dmytro Oksen (chitară), Roman Ibramkhalilov (chitară) 

Tatiana Schmailyuk

Tatiana Schmailyuk

şi Eugene Mantulin (tobe). Este posibil să aducă, pentru vânzare, şi cel mai recent EP, “Inhale. Do not Breathe”.

        Vor cânta, joi, 22 august 2013, timp de o oră, începând cu ora 21, după „WHITE WALLS”, înainte de „SUBSCRIBE”, din Ungaria, şi „DOR DE DUH”.

         “JINJER” deschide şi va consolida un drum nou, cel al parteneriatului real dintre România şi Ucraina şi în domeniul culturii moderne, de care este atâta şi atâta nevoie (Ion Drăguşanul).

Puteţi asculta şi/sau viziona

piesele şi concertele enumerate mai jos,

din repertoriul JINJER,

 făcând click pe unul dintre titlurile:

No Hoard of Value – video

Exposed as a Liar – video

Hypocrites and Critics – video

Until the End  – video

Scrissors – video

Waltz – audio

The Reflect – video

Trupele BUCOVINA ROCK CASTLE: white walls

         “Trupa asta e ca o floare frumoasă, crescută pe o groapă de gunoi”, scria METALHEAD despre una dintre cele mai bune trupe de metal progresiv metalcore/hardcore din România, care a ajuns să cânte, dobândind acest drept, chiar şi la Kuala Lumpur.

         “White Walls“, trupă de protest urban, înfiinţată la Constanţa, în 25 aprilie 2009, cu muzicieni care deja aveau experienţa de creaţie şi de interpretare într-o trupă, s-a impus, în 2010, la “The Battle of Rocksin” (unde, după 5 zile de deliberări, i-a învins, absolut meritat, pe puştanii de la “Toy Machines”), apoi a câştigat, pe bandă rulantă, premiul I la “Stufstock”, “Global Batle of the Bands (ajungând, în 2011, la GBOB World Finals, în Kuala Lumpur), “Best Romanian Metal Newcomer” etc.

         Încă din 2010, “White Walls”  avea înregistrat un splendid material de studio, “Mad Man Circus”, Alexandru-Eduard Dascălu  (chitară), Eugen Brudaru (voce), Şerban-Ionuţ Georgescu (bas) şi Marian Mihăilă (tobe) valorificând la maximum şi cu o perseverenţă entuziastă potenţialul lor creator.

       Profunzi (nu pricep de ce alţi muzicieni se vor “filosofi”) şi demni, în sinceritatea protestului lor urban (nu civic, ci urban, deci un conflict al civilizaţiilor, inclusiv în cadrul aceleiaşi urbanităţi), artiştii de la “White Walls” înalţă, durează “pereţi albi” între cer şi pământ, între inspirat şi pământesc, apoi, când pereţii se clatină, se prăbuşesc galaxiile – le auzi scrâşnetul, dezagregarea, ţipătul (şi galaxiile ţipă, nu-i aşa?) – în omenesc, în vremelnicie.

         Muzica “White Walls” e un perete de lumină între cosmos şi pământesc, în clipa surpării universului. Ascultându-i, îmi aud şi sufletul prăbuşindu-se în vaierul acela galactic.

Puteţi asculta şi/sau viziona

piesele şi concertele enumerate mai jos,

din repertoriul WHITE WALLS,

 făcând click pe unul dintre titlurile: 

Mad Man Circus – audio

Friends for a While – audio

…Into The Wather – audio

The Lost Art Of Chapeaugraphy – audio