Galeria personalitatilor bucovinene | Dragusanul.ro - Part 3

Eugeniu HACMAN

Eugeniu HACMAN

 

Hacman

1793, Vaslăuţi – 31.03.1873, Viena

         Autorul „Dorinţe clerului” din 1860, prin care se respingea „ideea înfiinţării unei singure mitropolii peste toţi românii din împărăţie”, aşa cum propusese Andrei Şaguna, sub motiv că „noi, Bucovinenii, nu suntem cu toţii Români, ci o parte a religionarilor noştri sunt Ruteni”, Eugeniu Hacman, profesorul de română al lui Franz Josef, are meritul ctitoririi Catedralei din Cernăuţi (arhitect: Josef Hlavka) şi pe cel de a-l fi promovat, în 1871, pe Silvestru Morariu.


Vasile Cantemir

Vasile CANTEMIR

 

Cantemir Vasile

23.04.1794, Roşa – 1835, Cernăuţi

     Colaborator al lui Ion Budai-Deleanu, Vasile Cantemir, fiul unor mazili din Roşa, suburbie a Cernăuţilor, care va ajunge, în 1809, dragoman la agenţia austriacă din Iaşi, a scris, în perioada februarie 1826 – decembrie 1827, primul dicţionar românesc din Bucovina, intitulat „Deutsch-Moldauisch – Franzosisches Worterbuch“ şi „cuprinzând 11 tomuri şi 2004 „file“, deci peste 4000 pagini, dicţionar care se păstra în manuscris la biblioteca Facultăţii Teologice din Cernăuţi (Loghin). Mai multe, în Mărturisitorii. O istorie a scrisului bucovinean *.


Daniel SCAVINSCHI

Daniel SCAVINSCHI

 

Scavinschi Daniel

1806, Cernăuţi – 1838, Iaşi

         Mărturisit cu simpatie de Eminescu („Epigonii“), de Negruzzi („Un poet necunoscut“), de Alecsandri (prefaţa la „Păcatele tinereţii“) şi de Ion I. Nistor (discursul la intrarea în Academia Română), Daniel Scavinschi, primul poet al Bucovinei a scris „drama „Democrit“, ode pentru deşteptarea Românilor, sonete pentru fericirea Moldovei şi panegrice la adresa boierilor găzduitori“ (Nistor), inclusiv la adresa Marelui Agă Sandu Sturdza Miclăuşanul, care, la 1823, îl lua cu sine la Iaşi, unde avea să şi moară (mai multe, în Mărturisitorii. O istorie a scrisului bucovinean *).


Nicolai PICU

Nicolai PICU

 

Picu

1807, Suceava – 02.10.1864, Suceava

         Staroste al unui taraf, format din nai, două cobze, un violoncel şi şapte viori, care cânta, în fiecare vară, în anii de după 1850, la Lăpuşna, staţiune balneară care figurează în „Bucovina luminată” a lui Knapp (care i-a făcut portretul – vezi Illustrierte Bukowina: Aşezări), Nicolae Picu, fost component al tarafului lui Barbu Lăutaru, „cânta dansurile tuturor naţiunilor…  El se bucura, oriunde, de cea mai mare stimă, pe care o merita pe deplin, atât prin arta sa, cât şi prin purtare” (Leon cav. de Goian).


Teoctist BLAJEVICI

Teoctist BLAJEVICI

 

Blajevici

23.02.1807, Tişăuţi – 27.06.1879, Cernăuţi

         Dincolo de stihuirile, printre primele în epocă, semnate cu pseudonimul T. Şoimu, mitropolitul cărturar a dăruit Bucovinei, încă din 1844, o gramatică românească, republicată în 1853, 1856 şi 1866. Opera lui mai cuprinde şi „Istoria vieţii lui Iisus Hristos, cu multe aplecăciuni folositoare pentru întrebuinţarea candidaţilor la dăscălie” (Viena, 1865), „Istoria biblică a aşezământului celui vechiu, spre folosul şcoalelor de dăscălie” (Viena, 1865) etc. Mai multe, în Mărturisitorii. O istorie a scrisului bucovinean *.


Pagina 3 din 4212345...102030...Ultima »