BUCOVINA ROCK CASTLE 2017 | Dragusanul.ro - Part 2

BRC 2017: concertul trupei RELATIVE

 

*

A doua trupă fondatoare a Festivalului „Bucovina Rock Castle” (împreună cu TOY MACHINES), RELATIVE, a urcat pe scenă vineri, 25 august 2017, ora 21. Click pe imagine dacă doriți să vedeți filmul concertului, realizat de Lucian Călușeriu, de la Centrul Cultural „Bucovina”.


BRC 2017: concertul trupei TOY MACHINES

 

*

Trupa suceveano-clujeană TOY MACHINES a deschis ediția 2017 a Festivalului „Bucovina Rock Castle”, vineri, 25 august, ora 20, cu cel mai bun concert din istoria trupei – după cum precizau, la unison, toate site-urile de rock din România. faceți click pe imagine, dacă doriți să vedeți filmul concertului, realizat de Lucian Călușeriu, de la Centrul Cultural „Bucovina”.


Mihnea, Blidariu Bucovinei Rock Castle

*

Întâmplător sau nu, astăzi este ziua de naștere a unuia dintre cei mai buni prieteni ai viitorimii sucevene: muzicianul, scriitorul și militantul de la „Luna Amară” Mihnea Blidariu. De la „Luna Amară”, dar și de la „Bucovina Rock Castle”. Dar și de la „Bucovina Acoustic Park”. Mihnea, un prieten. Al meu și al fiecărui tânăr din Suceava, dar și din România.

*

Autor al unui roman de excepție, „Play-list pentru sfârșitul lumii”, al unei piese de teatru jucată și publicată, dar și cu două cărți de poezie la activ, Mihnea Blidariu există doar pentru și prin prințesa Maria-Sofia (în traducere, „Fântâna Înțelepciunii”) și prin Nora. Asta și prețuiesc eu cel mai mult la el, deși mă tulbură și cu cântecele, și cu ce scrie, și cu atitudinile lui de militant al binelui obștesc.

*

La mulți ani, Mihnea Blidariu, și Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie!


Concerte în a treia zi: KEMPES

*

Rari şi de nepreţuit sunt muzicienii care, asemeni arădeanului Ovidiu Ioncu – KEMPES, izbutesc să definească generaţie după generaţie, bucurându-se de tinereţea fără de bătrâneţe a creaţiei şi a interpretării. În asta constă, de fapt, eternitatea artei, în a descifra starea de spirit perenă şi veşnic vie, iar harul acesta nu poate veni decât din sufletul unui om ca Ovidiu Ioncu, un om însetat de dragoste şi de lumină.

*

Un om la fel de mare şi de profund ca şi muzica pe care o revarsă în univers, KEMPES fiind un izvor de energie benefică, un sublim al umanului şi al umanismului, dincolo de aura lui Ovidiu Ioncu sălăsluşiind o modestie generoasă şi revigorantă. Mult, mult bun-simţ, dincolo de o seninătate a sufletului care te copleşeşte. “Şi dacă ploaia va veni”, atunci e sigur că va veni doar ca să ne purifice cu lacrimile dumnezeirii, prin cântecele nemuritoare ale lui KEMPES.

*


Concerte în a treia zi: DIRTHY SHIRT

*

De fiecare dată, când se întâlnesc un moroşan şi un bucovinean, au multe de sfătuit, de parcă s-ar şti dintotdeauna. Aşa mi s-a întâmplat şi mie, duminică, înainte de furtuna care ne-a întrerupt probele de sunet, cu băimărenii de la DIRTHY SHIRT, şi mai ales cu soliştii Dan Radu Crăciun (blondul plin de haz şi de spirit, care, în afara cântecului, poartă un tricou al Argentinei, cu numele şi numărul lui Maradona) şi Robert Rusz (bărbosul cu alură daco-romană, deşi e măcar în bună parte maghiar). Glumisem pe seama urmaşului “fiarei paloşului Boldur”, căpitanul lui Ştefan cel Mare care a adus victoria de la Cozmin, Sergiu Boldor – de unde se vede că Ştefan îşi tocmea căpitanii dintre ardelenii cu experienţă militară. În preajmă şi interesaţi de discuţia despre cântecul vechi românesc se aflau şi Ionuţ Cristian Bălănean, şi Ioan Vasile Brânduşan, şi Alin Mesaroş, şi Sergiu Negrean, şi Pál-Bela Novelli, şi Dan Petean, şi Dan Secheli, şi Dragoş Şuteu, şi Vlad Iuliu Toca, şi Adrian Uriţescu, adică o ceată haiducească numeroasă, ca pe vremea lui Pintea. Că aşa-i în Maramu’, când vine vorba şi fapta de cântat şi de horit.

*

Urcaţi pe scenă, seara, după ora 22, maramureşenii de la DIRTHY SHIRT m-au dat gata: inteligenţă, concepţie unitară de spectacol, prelucrări rock ale folclorului românesc ingenios făcute şi o bucurie a spiritului, deci mai mult decât a cântecului şi a jocului de-a joaca, cum rar am mai întâlnit. Nimic întâmplător (doar la DOR DE DUH am întâlnit atâta ştiinţă a eternităţii cântecului), nimic “circăresc” (cum susţin limitaţii genului etno-rock), ci o dezlănţuire de măiestrie şi de îndătinat deloc fabricat, ci retrăit în parametrii spiritualităţii generaţiilor care vin, singurele îndreptăţite să decidă asupra culturii care le reprezintă. Succes total, dar firesc, şi promisiunea lui Dănuţ Crăciun şi a lui Robert Rusz, pe care i-am îmbrăţişat părinteşte, că nu vor lipsi la următoarele două ediţii “Bucovina Rock Castle” – câte mai am de făcut, până la pensionare.

*

 


Pagina 2 din 1012345...10...Ultima »