Concertele din prima zi: BASSKA

*

Trupă rock bucureşteană, cu o coloratură instrumentală interesantă şi, bineînţeles, atractivă, BASSKA a ajuns să fie o individualitate artistică distinctă şi bine conturată. I-am mai ascultat, cântând pe aceeaşi scenă, în urmă cu vreo doi ani, când încă mai stăruiau nuanţele etno în prim planul evoluţiei concertistice ale muzicienilor Radu Cotfas, Sorin Frăţilă, Theo Herinean, Daniel Iftene, Sorin Nicolescu, Mihai Para, Cristian Scurtu şi Cristian Dragu, şi mi-au plăcut şi atunci, dar acum, când registrul rock disciplinează alternanţele şi alternativul, fără a produce nici măcar cea mai vagă umbrire, BASSKA m-a cucerit cu totul.

*

Trupa BASSKA este o descătuşare din dogmaticul muzical, cu interesante vibraţii ska, în veşnicul protest împotriva platitudinii pe care îl săvârşeşte rockul dintotdeauna.

*

Concertele din prima zi: RELATIVE

*

Evoluând, iarăşi, cu doi vocalişti, prin realizarea unui inspirat “implant” Gagyi Botond (fost la “Rehab Nation”) în spaţiul bine conturat de Tiberiu Lotrean, trupa inimoşilor şi pururi neînfrânţilor Lucian Francisc Csibi şi Ionuţ Dărămuş, cu Paul Alexandru Timiş la tobe (Tudor Marghidan a  luat calea “diasporei” domnului Gheorghe Flutur, pentru un an), RELATIVE a strălucit ca întotdeauna într-un maraton de ritmicităţi armonice, care definesc dezlănţuita evadare din cenuşiul de fiecare zi în spaţiul sacru, dar dezinvolt şi poznaş, pentru că sacralitatea nu-i niciodată rigidă şi dogmatică, a universului concertistic.

*

Pentru RELATIVE, ca mai pentru toate trupele din Ardeal, fiecare concert înseamnă bucurie, o înseninare care aminteşte de zbenguiala cailor de rasă în zori de zi, cu muşcături din sunete şi din lumină şi cu un trap ca o eliberare definitivă din toate preconcepţiile.

*

Concertele din prima zi: TOY MACHINES

*

Să cânţi în deschiderea unui festival e o misiune ingrată; de regulă, publicul se adună greu şi, dacă se adună la timp, încă nu este suficient de bine conectat la atmosfera festivalului. Dar nu la fel s-au petrecut lucrurile şi în acest an, când Andi, Buzu, Teiu, Andras şi Bogdan, plus Edy, la tobe, cu două piese, au beneficiat de un public numeros şi plin de căldură, încă de la primul cântec, şi de bisări entuziaste în final, când o pană de curent neaşteptată a rupt mirajul.

*

Cronicile de pe site-urile şi portalurile de rock au subliniat la unison: “A fost cel mai bun concert din întreaga istorie TOY MACHINES”. Şi nu au greşit. Se simt repetiţiile temeinice, favorizate de mutarea trupei sucevene la Cluj-Napoca, atât în interpretare, unde Andras şi Teiu, conturând cu dezinvoltură discreţia lină a unei mereu surprinzătoare voci a doua, au şi evoluţii instrumentale de excepţie, în linia lui Buzu, iar Bogdan, la tobe, ritmicizează eficient frazarea melodică.

*

Dar este loc de şi mai bine, iar acest şi mai bine se va definitiva atunci când şi Andi, şi colegii lui de trupă vor înţelege că, pe anumite frazări vocale, intrumentalul trebuie să contureze vocea, să o pună în evidenţă, nu să o acopere, oricât de armonios şi de aproape perfect este acest instrumental.

*

Bucovina Rock: ziua cea mai lungă

*

Ştiam că va fi un festival pe cinste, salutat ca atare şi de public, şi de toate portalurile de rock din ţară, şi de televiziunile naţionale, plus “Bucovina” lui Bogdan Gheorghiu şi “Intermedia” Cătălinei Biholar. Beneficiase festivalul şi de sprijinul unor oameni din administraţie, precum domnul Gheorghe Niţă, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Suceava – sprijin particular, de om de omenie, nu doar de vicepreşedinte, de susţinerea primarului Ion Lungu, datorită căruia avem şi un stagiu rezonabil, şi, în mod deloc surprinzător, din partea lui Sorin Filip, cel mai bun manager pe care l-a avut vreodată Centrul Cultural “Bucovina”.

*

Trupele româneşti şi străine s-au purtat frăţeşte, iar ca evoluţii scenice ne-au întrecut toate aşteptările. Publicul, ca în fiecare an, fără de egal: cald, proaspăt, fremătător, componentă definitorie a festivalului. Scena, sunetul, luminile, efectele speciale – total europene, în cadrul tehnologiei de vârf; mâncarea – lăudată de toată lumea, cu entuziasm (în fond, şi muzica trece prin stomac); noi, Emil, Andi, Mihnea, Dodo şi voluntarii – ceea ce am fost în toţi aceşti ani, de când facem “Bucovina Rock Castle”.

*

Dar prima zi a unui festival este, totuşi, ziua cea mai lungă. Începe la 10, dimineaţa, şi se termină la 3, în dimineaţa următoare. Oricât de greu ar fi, nu simţi oboseala, pentru că te vindecă publicul de toate negurile. Publicul şi Soarele, care, de când se roagă cuvioşii preoţi suceveni pentru noi, ne este mereu alături, cu faţa lui fericită de tânăr pentru totdeauna. Poate că învăţăm câte ceva de la Sfântul Soare, de la “sălaşul lui Dumnezeu”, cum îl numise regele David în splendidul Psalm al 18-lea.

*

Ultimele probe de scenă

Probe Mother’s Cake

Probe Mother’s Cake

Probe Mother’s Cake

Bianca Bodnar şi Bianca Băiţan

Lucian Socoliuc şi Alexandru “Teiu” Teişanu

Biancele Bucovina Rock Castle

Andi Drăguşanul

Mihnea Blidariu

Mihnea şi Andi

Probe Toy Machines

Probe Toy Machines

Afişe “Bucovina Rock Castle” 2017, ediţie închinată Centenarului Eroului Bucovinei

Mihnea Blidariu, Bianca Bodnar, Bianca Băiţan

Probe Toy Machines

Probe Toy Machines

Martin, “câinele muzicianului”

Andi, făcând poze

Martin şi Ştefi, iubita lui Andi

*

Şantierul Bucovina Rock Castle 2017

*

În şanţul de apărare al Cetăţii Suceava se lucrează de zor, pentru că mâine e ziua cea mare. Directorul Muzeului Bucovinei, doctorul în istorie Constantin-Emil Ursu este, ca deobicei în astfel de situaţii, acolo, supraveghind amplasarea gardurilor de protecţie a zidurilor şi a instalaţiilor. Frânt de oboseală, Emil păşeşte cu eforturi vizibile dintr-un loc în altul, din nevoia de a contracara cârtelile răuvoitorilor. Deja este o zi minunată, plină de surâsuri cosmice – mă mir, că doar suedezii nu vin şi în acest an! Tocmai acum, când, datorită solicitudinii primarului Ion Lungu, avem şi căsuţe pentru stagiu, şi condiţii mai bune de campare, şi autobuze care vor circula, pe timp de noapte, din jumătate în jumătate de oră, în sensuri contrare, pentru a asigura transportul tinerilor, cu bilet obişnuit, în cele două cartiere din extremităţile oraşului, Burdujeni şi Obcini.

*

Mâine, încep cele trei nopţi de spectacole Bucovina Rock Castle. Nu ne vor surprinde nepregătiţi niciunde. Ceea ce, pentru noi, a devenit o obişnuinţă.

*