Caragiale: Boul şi viţelul

*

Un bou ca toţi boii, puţin la simţire,

În zilele noastre, de soartă ajutat,

Învăţă la şcoală cartea de citire

Şi ajunse boul un bou învăţat.

*

Mare lucru-n lume e învăţătura,

Ţine loc de multe, chiar şi de talent…

Printr-o bună şcoală, rafinezi natura,

Din viţel poţi scoate un bou eminent.

*

Nu încape vorbă, între animale,

Un aşa specimen greu să mai găseşti…

Să citească zilnic feluri de jurnale,

Rumegând atâtea ştiri politiceşti.

*

Astfel, eminentul, la curent cu toate,

Iată, pe nepotu-i tânăr l-a-ntâlnit:

„Unchiule, cum merge?”, „Excelent, nepoate.

Cea mai grea problemă s-a şi resolvit”.

*

„Unchiule, iar glume!”, „Ba deloc, băiete.

Sunt de-acord cu toţii, foarte sigur ştiu…

Să m-asculţi pe mine; eu citesc gazete;

Tu nu ştii nimica, eşti un ageamiu.

*

Mă-ndoiam eu însumi; m-am convins, în fine,

C-am scăpat, de-acuma, de orice nevoi:

Îţi sunt deopotrivă voitori de bine

Şi au multă milă cei mai mari de noi.

*

N-au pierit zadarnic, astă primăvară,

Dintre noi atâţia ca la zahana!

Drepturile noastre sfinte triumfară,

O să-avem izlazuri, dacă ni s-or da…”.

*

A rămas viţelul ca un gură-cască,

Fericit că-n fine sacra speţă-a lui

O avea de-acum din belşug să pască

Şi-o purta mai lesne greul jugului!

*

(Calendar literar şi artistic pe 1909, Socec, pp. 52, 53).