Cântecul vremii cu cai: Georgetei Tapalagă

*

Goniţi din frunze şi din stele

ei căutau popas târziu;

odihnei vremii pe podele

rupeau din cerul încă viu

giulgiul cernit ca o ninsoare,

eşec al apei în plutire,

trecându-mi clipa următoare

atât de des în amintire:

*

Toţi caii vremilor s-au rupt

ameţitor porniţi în goană

prin sufletu-mi de dedesupt

acel popas sub o icoană

lăsată trupului soroc,

atunci când timpul mă ursise

grăbirilor fără noroc,

arzând cu caii mei în vise.