Cântecul lămpii: lui Florin Pascal

*

Fii fără grijă, lampa e aprinsă

luceafăr cald pe cerul înstelat,

oraşul o respiră dintr-o ninsă

risipă de lumini, de-ndepărtat,

iar eu mi-am pus doar vârstele la brâu,

nu las nimic oraşului buimac,

*

Purtându-mi umbra, umbra ei mă ştiu,

adânc ascuns în umbră mă prefac;

se stânge lampa, umbrele se duc

ca să aprindă alta şi mai sus,

acolo ceru-i creanga unui nuc

lăsată umbră-n vremea-n care nu-s.