Cântecul veacului de apoi: lui Dragoş Juravle

*

Din trecut trecut se-ntrupă,

risipitul viitor

a trecut, deja-l astupă

giulgiul ultimului nor

ordinea cerească geme

şi se spulberă-n absent,

* 

Jur pe iarbă că-i devreme,

umbra vechiului prezent

reazemă trecutul care

amurgeşte după noi:

vinovat de înserare

lângă veacul de apoi

eu aprind o lumânare.