Ieri-noapte, m-a sunat Cătălin Nechifor | Dragusanul.ro

Ieri-noapte, m-a sunat Cătălin Nechifor

Glonţul exploziv: peniţa

Glonţul exploziv: peniţa

*

Ieri-noapte, după zece, m-a sunat Cătălin Nechifor. Nu preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, ci Cătălin Nechifor, băiatul ăla, care mi-era atât de drag odinioară, care mă uimise refuzând un loc eligibil pe lista pentru Camera Deputaţilor doar pentru faptul că încă nu se simţea suficient de pregătit. Nu preşedintele Consiliului Judeţean, ci Cătălin Nechifor, singurul politician băştinaş care a fugit, vreodată, după mine pe stradă, doar ca să mă salute.

*

Am simţit că mă sună Cătălin Nechifor şi nu preşedintele Consiliului Judeţean, pentru că dorea să afle doar ce mai fac. Şi nu fac prea bine. Sunt atât de ostenit, încât dorm cu mâna pe topor. Vorba lui Romulus Nicolae: Sunt pregătit să mor, dar mor cu voi de gât!

*

Dar Cătălin? Cu ce mi-a greşit, vreodată, băiatul acesta, împotriva căruia am tot năruit ruinele unei devastatoare furii? De ce port în mine, de vreo doi ani, această ciudată stare de revoltă, de pumn încleştat? De ce simt nevoia să strivesc mugurii de pe crengi, fără să mai am răbdarea de a le aştepta înflorirea, starea de fruct şi cea finală de rod?

*

Intuiesc răspunsurile, dar refuz să le las conturate.

*

Cu preşedintele Consiliului Judeţean Suceava nu am nici în clin, nici în mânec; lui nu-i datorez nimic, nici măcar explicaţii. Dar faţă de Cătălin Nechifor chiar că mă simt împovărat şi, cum e normal, îi cer scuze.