Cântecul stâncii: Rodicăi Dranca

*

Ridică-te şi mergi, mi-a spus şoptit

odinioară şi o spune încă,

dar s-a deschis o rană de cuţit

incendiind lumina într-o stâncă,

chiar de-aş păşi, din rănile adânci

ar izbucni lumina şi m-ar frânge

*

Desferecată de păşiri din stânci,

rostogolindu-mi haosul prin sânge,

am de ales şi nu mă pot supune

nici lacrimii ce-ncrâncenat o şterg

când mă revolt că şoapta lui apune

abandonându-mă. Şi n-am de-ales, şi merg…