Cântecul răstignirii pe cale: lui Viorel Scutaru
*
Vai mie, mi-am pierdut cărările în pustiu
irosindu-mă în râuri de ierbi şi de stele
orbit de lumină şi de mult prea târziu,
răpus în revolte de gânduri rebele,
erau zei care-au plâns, erau căi care-au dus
luminos doar spre aspra lor veşnicie,
*
Simt că sufletul mi-i de lumină răpus,
cuiele-l ard şi-a-ncetat să mai fie
ultima rouă slobozită spre zări,
tocmai spre zările zării finale,
am de tras după suflet irosite cărări
ruginitele lanţuri, care-n scrâşnet de zale
uneori mă mai dor răstignite pe cale.