Cântecul edecarului de copaci: lui Valerică Pintilie

*

Vezi, asta-i calea sacrei împliniri,

au spus copacii şi-au pornit buimaci,

le culesesem umbrele subţiri

eu, edecarul bieţilor copaci

rămaşi cu umbra doar la rădăcini,

iar înspre cale sărăciţi şi trişti

ca nişte vagi mănunchiuri de lumini

agonizate-n ultimii artişti;

*

Plecau copacii şi-i vedeam pe cale,

iar frunzele lor galbene aştern

necontenit pe bolţile finale

tristeţile intrării în etern,

istovitoare aură-n cădere

la fel de istovită de plecări,

iar umbrele le duc înspre tăcere

eu, edecarul înspre nicăieri.