Cântecul pietrei: Getei Apopei

Galaxii de rouă ierbile-mi apasă,

eu mă-nchin doar ierbii înviind în zori,

tălpile mi-s pietre-n drumul către casă,

am de dus pe umeri cerul fără nori,

*

Am de pus, în casă, pe pereţi icoană

patimile mele de rebel târziu,

ostenit de roua fără de prihană

pironită-n iarba despre care scriu

efemerul cântec ce mă rupe-n două:

iarbă, pe de-o parte, pe de alta, rouă!