Cântecul păşirii hotarelor: Mihaelei Tatiana Fodor

*

Mai sunt hotare de păşit, iar cerbii

iar îşi arată coarnele prin nori

hotărnicind în universul ierbii

ademenirea clipei în ninsori,

eu am văzut cum ninge doar cu clipe

lângă mesteceni calmi şi ireali,

apoi s-au fost desprins nişte aripe

*

Tocmai din zeii lumii ancestrali,

atunci hotarul l-am încins drept brâu

trecând pe boltă-n limpede păşire,

iar stelele ca boabele de grâu

au adormit în palma mea subţire

nepăsătoare numărând destine,

acaparate de un somn primar

*

Frânt violent nici nu mai ştiu din cine,

oraşului să-i fie alt hotar,

dar nu contează, vremilor ursit

o să le-arăt cu degetul că iar

rămân hotare dure de păşit.