Cântecul păşirii hotarelor: Mihaelei Tatiana Fodor
*
Mai sunt hotare de păşit, iar cerbii
iar îşi arată coarnele prin nori
hotărnicind în universul ierbii
ademenirea clipei în ninsori,
eu am văzut cum ninge doar cu clipe
lângă mesteceni calmi şi ireali,
apoi s-au fost desprins nişte aripe
*
Tocmai din zeii lumii ancestrali,
atunci hotarul l-am încins drept brâu
trecând pe boltă-n limpede păşire,
iar stelele ca boabele de grâu
au adormit în palma mea subţire
nepăsătoare numărând destine,
acaparate de un somn primar
*
Frânt violent nici nu mai ştiu din cine,
oraşului să-i fie alt hotar,
dar nu contează, vremilor ursit
o să le-arăt cu degetul că iar
rămân hotare dure de păşit.