Cântecul naşterii prin cuvinte: Ilenei Paranici

*

Iar mă cuprinde iarba-n călimară

lăsându-mi doar cuvântul să dezbine

elegiac o altă primăvară

adăpostind speranţe în destine,

n-o să mai zvârl cu lacrima în cerbi,

amiezilor n-o să le cat pricină

*

Păşind cu vântul serii peste ierbi

atunci când orologii mă închină,

râzând de vreme, unei călimări

ascunsă-n cer dibaci de steaua mea,

n-o să păşesc lumini în depărtări,

iar tălpile de umbră şi de nea,

călcând pe ierbi, vor vrea să îmi alinte

istovitoare naşteri prin cuvinte.