Cântecul naţional în Bucovina: Vatra Moldoviţei

Vatră cu robi ţigani şi cu iobagi ardeleni, ruteni şi huţuli ai mănăstirii, încă din 1402, dar populată, în vremea Bucovinei istorice, şi cu rusini, şi cu nemţi, şi cu evrei, Vatra Moldoviţei, un adevărat centru spiritual al zonei, în care poposea, adesea, învăţătorul superior Petrea Dolinschi din Voloca, în postură de violonist, pentru a interpreta bijuterii muzicale româneşti, împreună cu învăţătoarea auxiliară Tinţia Voronca, mai ales cu ocazia „pertractărilor”, adică a petrecerilor organizate după moda nemţească, cu donaţii pentru o cauză umanitară, înseamnă un univers spiritual aparte, de suprapunere a spiritualităţilor urbane şi rurale, dar fără influenţe etnice, în ciuda diversităţii zonei. În Vatra Moldoviţei cântau, aidoma unor ţărance isteţe, şi fetele învăţătorului superior, Cleopatra şi Balaşa Constantinovici, dar cântecele naţionale adevărate aveau exponenţi străluciţi în fluieraşul Ion Nichifor, cu hore care „se cântă şi se joacă”, interpretate vocal de nevasta lui, Paraschiva, şi în Alexandra Buga din Dragoşa, care avea şi un cântec despre haiducul Bujor al lui Ionică Bordeian din Volovăţ, „Colo-n vale, la fântână” („Pe stratul cu floricele / Fetele-nşirau mărgele, / Bujor le cânta de jele”), cei doi vetreni marcând cumpăna veacurilor de acum mai bine de un veac.