Cântecul întoarcerii: lui Dimitrie Savu
*
Dintotdeauna locuit de cai,
incendiat de tropotiri în noapte,
m-ai tot jertfit amurgului şi m-ai
incinerat cu frunzele în şoapte,
târziu de tot şi vieţii m-ai ursit
rănindu-mă cu nostalgii secrete,
iar când îmi sorb târziul ostenit
eu mă dărâm în cai, să mă regrete
*
Sângele lor cu coama despletită
apocaliptic în amurguri clare
vânându-mi clipa pururi prăbuşită
ultimativ în viaţa viitoare.