Cântecul infernului: Crinei Laura Chaşoschi

*

Contur pentru infernul cu iluzii

răsfrânte senzual în dimineaţă

iar seamănă supremele confuzii

numai sub paşii desluşiţi drept viaţă,

apoi se face iarăşi primăvară

*

Lângă ceaslovul clipei ce mă toarce

aproape ireal şi mă-mpresoară

uimirile spre care m-aş întoarce

rarefiat de vise şi izbânzi

asemeni unei păsări solitare

* 

Când stelele sunt ochii lumii blânzi

habotnic plânşi în semne de-ntrebare,

ademeniţi, apoi, într-un pripas

şi-ncarceraţi într-un alean cu vise

orbirilor finale să dea glas

sonor doar despre viaţa care mi se

crucifica în cântec, să rămână

hotar între luminile promise

iluziei ce încă mă amână.