Cântecul încireşării: lui Călin Vălean | Dragusanul.ro

Cântecul încireşării: lui Călin Vălean

*

Copilăria fremătă speranţă

acolo, lângă alt cireş amar,

lăsat să ţină stelele-n balanţă

incendiindu-mi sufletul fugar;

nu-mi amintesc ce rădăcini mă lasă

*

Vânat de troscot zării să mă-nchin,

am alt cireş ce-mi iscodeşte-n casă

lipindu-mi frunze veştede-n destin:

e prea târziu şi nu mai sunt cireşe,

am şi uitat de unde încă vin,

nopţile-au prins în stele să mă-nfeşe.