Cântecul împovărării: lui Ioan Marcean

*

Iar înspre zori mă înşfăcase timpul

orbit de pulsul sângelui în clocot,

abia mă năruise anotimpul

nămeţilor desperecheaţi de clopot,

*

Mi-a fost şi frig, cu timpul în spinare,

atât de frig că îmi venea să strig:

rostogoliţi povara!, din strânsoare

cătam să scap, dar mă făcusem frig,

era târziu şi-o linişte pustie,

ademenind grăbirile bizare,

nuntea-n destinul meu drept poezie.