Cântecul fragilităţii pripei: lui Mircea Sfichi

*

Mâini ostenite şiroiesc cuvinte,

iar paginile-n scapăr prin ninsori

rostogolesc doar steaua ce mă minte

cântând dezlănţuit sub căpriori,

e timpul ei, aleanul ei împarte

arsurile cu alb în depărtări

*

Scurgându-mi mâna dreaptă într-o carte,

frângându-mi mâna stângă pe viori,

iar sufletul şi-a pus cămaşa clipei

ca să-şi găsească trup încăpător:

hai să măsori fragilitatea pripei

incendiind prin mine-ntâmplător!