Cântecul ecoului: lui Eugen Dominte
*
Ecou înalt o pasăre ciudată
umbrea cu aripi liniştea, s-o fure
grăbind spre cer prin steaua lăcrimată
elegiac de-o zare de pădure,
numai să pot să mă ghicesc ecou
*
De-a curmezişul lumilor ostile
ori să încerc o naştere din nou
mărturisit fiind de alte zile,
iar pasăre de-o fi să mă întrup,
numai de umbre m-oi putea dezice
tristeţile din jur să le astup,
ecoul să îl mut în nişte spice.