cântec pentru roman istrati
*
în piața mică, doar grădini captive,
iar în exilul dulce-amărui
numai poeții mai găsesc motive
să fie pe vecii ai nimănui
când verbele lor zac crucificate
pe lungile tarabe dimprejur
și mâinile-s atât de disperate
că nu găsesc în aură contur,
*
în piața mică fierbe vinul creț
și aburii se-ncolăcesc pe cer,
femeile uzate țin la preț,
iar mărul se transformă-n giuvaer
să nu repete vreun poet păcatul
și să nu muște bietul din destin,
iar nourii, de-a lungul și de-a latul,
ne pradă de tăcere și senin
*
să ne ajungă bezna, să ne strângă
de-amar și suflet, și de gânduri; cică
de ieri, de azi, au început să plângă
poemele uitate-n piața mică