Cântec la marginea veşniciei: lui Loghin Saviuc
*
Lângă fântâni doar nucii se ascund,
oglinda apei freamătă adâncă
ghicind ceva în largul meu străfund
hotărnicit lumină într-o stâncă,
iar eu mă ştiu în stâncă prizonier
nehotărât să sufle-n lumânare
*
Sau în hăţişul stelelor din cer
atunci când muşc flămând din fiecare
visând să trec fântână într-o stea
incendiind apusul în cădere:
urmează noaptea, mă-nfăşor în ea
ca să mă fac fântână şi tăcere.