Cântec de mir: lui Nistor Dominte

*

Nepreţuită-i clipa şi-o respir

intimidat de cosmica-i splendoare,

sunt robul ei, sunt templul ei de mir

totemic folosit la-ncoronare,

o văd aievea, când mă tot închin

rugând-o ca destinul să îmi fie

*

Din stânca ei cioplit câte puţin

oracular ca versu-n poezie,

mai am, apoi, o rugă să i-o spun

icoanei clipei, când i-aştern pe zare:

nu mă lăsa aiurea să apun,

tu eşti cuprinsul meu întreg şi bun,

eu nu-mi doresc o clipă următoare!