bate vânt şi frunza plânge

pace vouă, încă-i toamnă,

fructele-n cămări asudă

şi-aud caii cum se-ndeamnă,

bate vânt şi frunza-i udă,

şi-i deschei zilei cămaşa

să mă aflu fără trup

rătăcind în uriaşa

noapte-a ochilor de lup,

deşi-i ziuă şi culoarea

freamătă de parcă-i vie,

iar departe depărtarea

îşi ia trup de poezie

şi se duce fără mine

până unde se va frânge,

pace-n suflete senine,

bate vânt şi frunza plânge