Azi se împlinesc 32 de ani, de când trăiesc!

*

În urmă cu 32 de ani, pe 7 august 1984, viaţa mea a prins să capete sens, odată cu ivirea scapărului cosmic, a darului dumnezeiesc, pe care l-am numit Ana-Cozmina. De atunci, sunt fericit. De atunci, nu contenesc să-i mulţumesc bunului Dumnezeu pentru copiii, nepoţii şi ginerele pe care mi i-a dat. Aştept şi nora, apoi şi nepoţii dinspre Andi.

*

Eram nedespărţiţi, o duceam cu mine şi prin teatru, şi în turnee, şi în minunata redacţie “Zori noi”, unde Cozmina era atât de aşteptată, încât, atunci când sosea, chiar şi domnii Ion Paranici şi Ion Nedelea, intelectuali serioşi şi sobri, lăsau treburile baltă şi se jucau cu ea de-a ascunsa. Avea şi are şarm prinţesa mea, care, după două facultăţi, la Cluj-Napoca şi la Clermont-Ferrand, cu master în Franţa, este pe deplin împlinită: are doi copii dumnezeieşti, pe Darius-Andrei şi pe Carina-Ioana, un soţ pe potriva ei, Mihai Ignat, şi o slujbă minunată.

*

Astăzi, când îmi sărbătoresc propria-mi renaştere, Cozmi e departe, pe litoralul românesc, dar Mihai mă ţine conectat la marea sărbătoare a drăguşanilor cu fotografii. Nepoţii au ieşit, încă din zorii zilei, la aerosoli.

*

*

Iar Cozmi, ca şi mine, se bucură din plin de darul dumnezeiesc, numit viaţă. Pentru că şi ea a avut parte de renaşteri prin copiii ei.

*

*

La mulţi ani, prinţesă dragă, şi Dumnezeu să te ţie numai întru bucurie! Aşa le urez eu tuturor prietenilor mei, asta îi doresc şi icoanei sufletului meu: La mulţi ani şi toţi numai întru Fericire, Cozmi!