"Ar fi de neiertat să îl uităm în cuvinte" | Dragusanul.ro

“Ar fi de neiertat să îl uităm în cuvinte”

*

Nu l-am văzut. Nu am vrut să îl ştiu altfel şi, în plus, avem de lucrat împreună şi “Decalogul”, cartea lui definitivă de poezie, pe care o vom lansa în 7 septembrie 2018, atunci când Roman Istrati va împlini 63 de ani. Şi va trebui să sfătuim, între timp, să ne punem de acord şi să râdem, din toată inima, de proşti. Inclusiv de noi înşine, atunci când ni se mai întâmplă să ne molipsim de atât de contagioasa prostie omenească.

*

Am stat deoparte, fumând cu nesaţ (“Lasă-le, mă, că numai rău fac!”, mă îndeamnă Romică; “Tu vorbeşti?”, ripostez eu, apoi continuu: “În realitate, nici un om nu se lasă de nimic, dar nimicurile încep să îl lase, unul câte unul, atunci când le vine lor cheful. Eu, şi după ce o să mor, o să mai trag trei fumuri, şi-abia după aceea o să pornesc pe Cale!”) şi privind noianul de prieteni ai poetului Roman Istrati, care veniseră să-şi ia adio de la el. Chiar şi Preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, care participase, fără să ia cuvântul, şi la lansările cărţilor lui Roman Istrati, era acolo. N-au lipsit ziariştii, o parte dintre scriitori şi dintre pictori. Şi dintre foştii noştri colegi de liceu.

*

Apoi, când unul dintre ei, Azat Mandalian, a condus convoiul, pe sub prapurii împărăteşti, spre o rană proaspătă a pământului, i-am spus lui Romi că îi aştept manuscrisele cu poeme, ca să mă apuc de lucru, şi am plecat. De data asta, fără să ne strângem mâna, ceea ce nu-i bine. Dar o să-mi iau revanşa în 7 septembrie 2018…

*

*