Ala Sainenco descoperă Crucea lui Vasile Ieminovici

Doamna Ala Sainenco, managerul „Memorialului Eminescu” din Ipoteşti, îmi trimite două fotografii, făcute la Călineşti de doamna (domnişoara?) Liliana Grecu, pe o parte a crucii fiind inscripţionat „Aice odihneşte Maria Volcinschi, în etate de 81 ani, / N: 22.5.1825 / D: 24.01. 1904. / Această sfântă cruce este ridicată de fiul său Nicolae”, iar pe cealaltă parte, în slavonă, stă scris: „Aice odihneşte robul lui Dumnezeu Vasilie Ieminovici care-i 18.1.1852 (ultima cifră este, totuşi, 2 şi nu 9)”. Data scrisă pe cruce pare să fie greşită, Vasile Iminovici decedând, conform Condicii Morţilor, în 20 februarie 1844, când împlinise 65 de ani (deci, anul naşterii ar putea fi 1779, şi nu 1780, cum l-a dedus Vasile Ghersaim). Un alt Vasile Iminovici (Ieminovici) nu exista, între anii 1844-1852, deci crucea se referă, cu siguranţă, la mormântul bunicului lui Eminescu. Ceea ce înseamnă că, în locul crucii de lemn, a fost pusă crucea de piatră, cu ocazia deshumării şi a slujbei de 7 ani, la începutul anului 1852.

Când am fost eu la Călineşti (între timp s-a schimbat gardul), nu mi-am putut închipui că una şi aceeaşi cruce, care, dinspre stradă, este a Mariei Volcinschi, poate fi inscripţionată, pe cealaltă parte, cu numele bunicului patern al lui Eminescu. Piatra mormântală o aflasem, „ghidat” de Vasile Gherasim, dar iată că doamnele Ala Sainenco şi Liliana Grecu, descoperind a doua faţă a aceleiaşi cruci, pot determina măcar marcarea, dacă nu dezvelirea mormântului lui Vasile Ieminovici (Iminovici, în conscripţia parohială din 1816), care, şi prin 1920, era traversat de gardul bisericii.

Filele care consemnează moarte bunicului lui Eminescu

Conform „Schematismus der griechisch-orientalischen Bukowinaer Diocese für das jahr 1841”, pagina 45, în „Kalinestie lui Kuparenko und Jenaki”, biserica „Sfântul Mihail”, patronată de „Johann Edler von Hriste”, deci de boierul din Costâna (În 24 mai 1833, Ioan baron Cârste, fiul lui Ilie Cârste, dăruia nepotului său, Ienacachi baron Cârste, jumătate din „Călineştii lui Ienachi, care se cheamă şi Greţca”), îl avea ca preot administrator pe Grigorie Nastasi, numărînd „800 de suflete (Seelenzahl)”, iar în 1842 – 928 suflete. Dascălul nu este menţionat. Prin urmare, în afară de condicile parohiale, nu putem afla alte mărturii. Ceea ce înseamnă, din perspectiva condicii, că monumentala cruce a fost făcută şi amplasată în ianuarie 1852, de un fiu al lui Vasile Iminovici, fiind folosită, după aceea, de Nicolae Volcinschi, care era unul dintre liderii Băncii populare din Călineşti, atunci când şi-a îngropat mama de cealaltă parte a aceleiaşi cruci. Inscripţia cu buchii probează vechimea inscripţiei lui Ieminovici, faţă de cea cu litere latine.

Rămân, totuşi, încă multe lucruri de lămurit şi de recuperat. În primul rând, mormântul bunicului lui Eminescu, acoperit cu o lespede sedimentară, năpădită de pământ, muşchi, ierburi şi de gardul bisericii.