Adio, eu rămân cu mine!
Îmi va lipsi acest spaţiu, în vremea în care voi rătăci pe la o răscruce.
*
Dacă medicii nu se înşeală, vreme de o eternitate (minimum două săptămâni), eu rămân cu mine şi sper să mă îngădui, lucrând o carte de poezie (căci mă mai dor poemele nescrise, din tălpile desculţe până-n creştet), pe care o tot amân, de mult prea mulţi ani.
*
Apoi, numai bunul Dumnezeu ştie ce voi face. În mod normal, ar trebui să duc până la capăt cărţile pe care le am în lucru (scrise de Dan Pagis, Constantin Horbovanu şi Mihai Pânzaru-PIM) şi să termin de scris “Bucovina, sub povara istoriei” şi “Arborele genealogic matern al lui Eminescu”, dar şi cele două romane aproape abandonate: “Vărul lui Dracula” şi “Mercenarul Negru”.
*
Deci, până atunci, adio, eu rămân cu mine!