bate vânt şi frunza plânge
pace vouă, încă-i toamnă,
fructele-n cămări asudă
şi-aud caii cum se-ndeamnă,
bate vânt şi frunza-i udă,
şi-i deschei zilei cămaşa
să mă aflu fără trup
rătăcind în uriaşa
noapte-a ochilor de lup,
deşi-i ziuă şi culoarea
freamătă de parcă-i vie,
iar departe depărtarea
îşi ia trup de poezie
şi se duce fără mine
până unde se va frânge,
pace-n suflete senine,
bate vânt şi frunza plânge