că nu se roagă în zadar
*
de mâine o să fie bine
şi-acolo-n cer, şi pe pământ,
de-a lungul zărilor senine
toţi îngerii, în nou veşmânt,
izbesc cu sabia în beznă
să ne sloboadă de orbire,
iar şarpele, desprins de gleznă,
îşi cată altă pustiire,
*
încât copacului se-nchină
târziul fiecărei stele,
de mâine iar va fi lumină,
o ştiu şi ierbile rebele
pornite iar la vânătoare
de trupuri calm abandonate
şi-aud cum suflete-n strânsoare
tânjesc adânc spre libertate
*
de parcă-n cosmica iubire
pe care o primesc în dar
s-ar da pământului de ştire
că nu se roagă în zadar