că nu se roagă în zadar

*

de mâine o să fie bine

şi-acolo-n cer, şi pe pământ,

de-a lungul zărilor senine

toţi îngerii, în nou veşmânt,

izbesc cu sabia în beznă

să ne sloboadă de orbire,

iar şarpele, desprins de gleznă,

îşi cată altă pustiire,

*

încât copacului se-nchină

târziul fiecărei stele,

de mâine iar va fi lumină,

o ştiu şi ierbile rebele

pornite iar la vânătoare

de trupuri calm abandonate

şi-aud cum suflete-n strânsoare

tânjesc adânc spre libertate

 *

de parcă-n cosmica iubire

pe care o primesc în dar

s-ar da pământului de ştire

că nu se roagă în zadar