1914-1917, porturi populare în “Galizien und Bukowina”
*
O carte despre “Războiul Naţiunilor”, scrisă şi publicată de Franz Zach, în timpul războiului (în 1917, la Klagenfurt), “Galizien und Bukowina”, oferă numeroase mărturii iconografice despre Galiţia şi despre Bucovina de acum, o sută de ani în urmă. Printre altele, deşi indirect, şi mărturii despre portul popular al românilor, ucrainenilor şi polonilor din Bucovina şi din Galiţia, mărturii pe care le reproduc, în tentativa mea necontenită de a convinge autorităţile publice şi culturale din judeţul Suceava că nu e demn să ne batem joc de spiritualitatea tradiţională ucraineană şi faţă de cea polonă prin admiterea de contrafaceri stupide, precum cele ale pseudo-ansamblurilor de la Siret, Negostina, Şerbăuţi, Bălcăuţi sau Soloneţ (nu întâmplător am început acest material de la o fotografie, din 1915, cu sătenii din Şerbăuţi, în portul lor de duminică).
*
Voi posta fotografiile în ordinea: portul tradiţional ucrainean, portul tradiţional românesc şi portul tradiţional polon din Galiţia şi din Bucovina, precizând provincia din care provin cei fotografiaţi.
*
*
*
*
*
*
*
*
Ultimele două fotografii, care adună, în mulţimi, şi români, şi ucraineni, le-am trecut la români bucovineni (mai multe românce sunt în a doua fotografie, dar mai mulţi ucraineni, în prima), doar pentru a nu adânci confuzia (pe care o făcea şi primul guvernator al Bucovinei, generalul Spleny) referitoare la micile diferenţe dintre cele două porturi naţionale, care diferă doar prin cromatică (pastelată – la ucraineni, alb-negru-roşu cărămiziu – la români) şi prin motive (florale – la ucraineni, dreptliniare – la români).
*
*
*